Hotels Fusion compare multiple hotel reservation websites to help you find the lowest price instantly. Hotels in: Sydney, Berlin, Milan, Rome, London, Paris, Madrid, Prague, Venice, and more.
miercuri, 26 septembrie 2007
marți, 25 septembrie 2007
ym
Cel mai perfect şi universal mod de a falsifica vorbirea este ym. Email-ul mai păstra ceva din aristocraţia scrisorii. Dimpotrivă, pe messenger, vorbirea este efectiv mutilată. Nu pot fi mai multe stări decât emoticoane. Nu poţi să stai să gândeşti ce vrei de fapt să spui, fără să anunţi în prealabil celuilalt decizia ta. Trebuie să precizezi de fiecare dată exteriorul tău. Merg să mă piş, să fumez, să mănânc. A te folosi de messenger e, într-un sens, a fi securistul aproapelui tău. El îţi dă instantaneu raportul. Mediul îşi impune propriile lui valori. Arbeit macht frei a fost înlocuit de The medium is the message. Nu există retragere pentru că imediat eşti atenţionat. Idle. Pierzi pe drum subiectul propoziţiei tale răspunzând de trei ori exact la fel la întrebarea identică pusă de trei oameni diferiţi.
Messengerul te învaţă să minimalizezi. Afecte, emoţii, gânduri, senzaţii, toate trebuie reduse la minim. Încadrate într-un clişeu (wow, lol) şi expediate cât mai repede cuiva care le va înţelege (dacă) în aceeaşi manieră rapid-superfluă: s-a sfârşit, aţi discutat. Messengerul reprezintă ducerea la extrem a ceea ce se cheamă „a vorbi vorbe”. De fapt, viteza comunicării e un fals. Dacă totul se mişcă aşa de repede (email, messenger, mobil) e pentru că, în fapt, nu se transmite aproape nimic. Repede şi lin.
Messengerul te învaţă să minimalizezi. Afecte, emoţii, gânduri, senzaţii, toate trebuie reduse la minim. Încadrate într-un clişeu (wow, lol) şi expediate cât mai repede cuiva care le va înţelege (dacă) în aceeaşi manieră rapid-superfluă: s-a sfârşit, aţi discutat. Messengerul reprezintă ducerea la extrem a ceea ce se cheamă „a vorbi vorbe”. De fapt, viteza comunicării e un fals. Dacă totul se mişcă aşa de repede (email, messenger, mobil) e pentru că, în fapt, nu se transmite aproape nimic. Repede şi lin.
miercuri, 19 septembrie 2007
despre obligatie
Mi-e teamă de început ca să zic aşa. Lasă-te în voia curentului. E mai bine să stai pe margine şi să râzi de cei care au încercat şi au eşuat (sau nu) şi să te autofeliciţi pentru decizia ta? Aşa am crezut până acum. Să stai pe margine şi să te gratulezi că nu ai încercat pentru că oricum eşecul era previzibil de la bun început. Încearcă şi du-te dracului de tâmpit! În cel mai rău caz se adaugă o filă de ruşine la cartea aia groasă. Cel mai greu e să păstrezi o imagine coerentă cu realitatea. Problemă schizoidă. Cel care zice e acelaşi cu cel care face? Da? Chiar?
Dacă nu, atunci cum facem să se rezolve prăpastia? Well fuckin’ come on and break down the door/ I’ll be waiting. Fiecare se dărâmă pe el. Necontenit şi cu metodă. De fapt ne măcinăm pe noi înşine încontinuu şi aşa mergem towards the grave. Ăsta e parcursul nostru. Măcinare continuă şi sistematică a tot ceea ce aveam stabil înainte. Asta înseamnă înaintarea în viaţă. Când porneşti ai totul. Când termini nu mai ai nimic. Chiar nimic. Oricum, mie tot nu mi-a dispărut frica. Mai trece şi timpul, mai larvatus prodeo. Mai trece şi viaţa.
Ieri am citit, mult şi grăbit, în viteză. Dacă mi-a folosit la ceva acest simulacru de studiu? Nu ştiu. Probabil că nu. Sunt accese compulsive pe care nu pot să le controlez. Citesc la fel cum respir sau mănânc. Nu neapărat din necesitate ci din obligaţie. Eu trebuie să citesc şi să scriu. Punct. Tot eu trebuie să mănânc cel puţin o dată pe zi, să mă piş, să merg la lucru, să mă trezesc. Înainte de a fi necesităţi, ele sunt obligaţii.
Sesizaţi diferenţa? Urăsc obligaţiile. Ele nu te lasă să exersezi nici un fel de balet existenţial. Te confiscă şi nu îţi dau drumul. Eşti aici şi rămâi aici încă ceva timp. Ba mai mult, trebuie să fii parte a unui proiect. Obligaţia scurtcircuitează timpul. Ea crează oportunităţi acolo unde ele nu există. Crează oportunităţi acolo unde nu există pe moment dorinţă. De aceea obligaţia produce şi întreţine, într-un mod nociv şi infect, malheur. Ea apare când nu este chemată şi vine când nu este nevoie de ea. Distruge orice echilibru diluându-l. La infinit.
Obligaţia nu discerne. Ea impune. Nu acordă şanse ci conferă nevroze. Puterea ei e infinită tocmai pentru că nu are nici un fel de antidot. Trebuie pentru că eşti aici sau acolo, acum sau atunci. Ea joacă nediferenţiat. Fără obligaţie persoana ta se pierde. Obligaţia te alcătuieşte exact în acelaşi mod în care puterea te configurează, te crează. Nu există obligaţii bune sau rele, există doar obligaţii. Fără puterea obligaţiei rămâi nediferenţiat şi te pierzi. Eşti, mai bine zis, uitat. Lăsat în pace. Obligaţia te scoate la lumină şi te pune la lucru. Show us what you got. Vino, micuţule încoace! Obligaţia te restituie zidului de lângă care te credeai plecat pentru totdeauna. Te readuce înapoi de unde credeai că ai plecat. Să nu ne înţelegem greşit. Nu pe drumul cel bun, ci pe drum. Cel care are etape şi realizări, nivele şi accepţiuni, victorii şi răsplate. Despre el e vorba. Despre drumul cel rău.
Dacă nu, atunci cum facem să se rezolve prăpastia? Well fuckin’ come on and break down the door/ I’ll be waiting. Fiecare se dărâmă pe el. Necontenit şi cu metodă. De fapt ne măcinăm pe noi înşine încontinuu şi aşa mergem towards the grave. Ăsta e parcursul nostru. Măcinare continuă şi sistematică a tot ceea ce aveam stabil înainte. Asta înseamnă înaintarea în viaţă. Când porneşti ai totul. Când termini nu mai ai nimic. Chiar nimic. Oricum, mie tot nu mi-a dispărut frica. Mai trece şi timpul, mai larvatus prodeo. Mai trece şi viaţa.
Ieri am citit, mult şi grăbit, în viteză. Dacă mi-a folosit la ceva acest simulacru de studiu? Nu ştiu. Probabil că nu. Sunt accese compulsive pe care nu pot să le controlez. Citesc la fel cum respir sau mănânc. Nu neapărat din necesitate ci din obligaţie. Eu trebuie să citesc şi să scriu. Punct. Tot eu trebuie să mănânc cel puţin o dată pe zi, să mă piş, să merg la lucru, să mă trezesc. Înainte de a fi necesităţi, ele sunt obligaţii.
Sesizaţi diferenţa? Urăsc obligaţiile. Ele nu te lasă să exersezi nici un fel de balet existenţial. Te confiscă şi nu îţi dau drumul. Eşti aici şi rămâi aici încă ceva timp. Ba mai mult, trebuie să fii parte a unui proiect. Obligaţia scurtcircuitează timpul. Ea crează oportunităţi acolo unde ele nu există. Crează oportunităţi acolo unde nu există pe moment dorinţă. De aceea obligaţia produce şi întreţine, într-un mod nociv şi infect, malheur. Ea apare când nu este chemată şi vine când nu este nevoie de ea. Distruge orice echilibru diluându-l. La infinit.
Obligaţia nu discerne. Ea impune. Nu acordă şanse ci conferă nevroze. Puterea ei e infinită tocmai pentru că nu are nici un fel de antidot. Trebuie pentru că eşti aici sau acolo, acum sau atunci. Ea joacă nediferenţiat. Fără obligaţie persoana ta se pierde. Obligaţia te alcătuieşte exact în acelaşi mod în care puterea te configurează, te crează. Nu există obligaţii bune sau rele, există doar obligaţii. Fără puterea obligaţiei rămâi nediferenţiat şi te pierzi. Eşti, mai bine zis, uitat. Lăsat în pace. Obligaţia te scoate la lumină şi te pune la lucru. Show us what you got. Vino, micuţule încoace! Obligaţia te restituie zidului de lângă care te credeai plecat pentru totdeauna. Te readuce înapoi de unde credeai că ai plecat. Să nu ne înţelegem greşit. Nu pe drumul cel bun, ci pe drum. Cel care are etape şi realizări, nivele şi accepţiuni, victorii şi răsplate. Despre el e vorba. Despre drumul cel rău.
luni, 17 septembrie 2007
zizek
Une femme se concentre sur quelque-chose "en elle plus qu'elle-meme", son tresor narcissique secret qui echappe a l'emprise universelle du maitre, et la verite de cette position est qu'il n'y a pas de secret, que la feminite est une mascarade ne dissimulant rien.
vineri, 14 septembrie 2007
servus
Buna ziua dragi cetateni.
Astazi, in aceasta zi plina de semnificatii istorice necunoscute, in care daruirea tuturor in sprijinul progresului nu prea cunoaste limite, in care frenezia constructiei nu e franata decat de orientarea religioasa (v-am furat biserica, fraiere) si in sfarsit, in aceasta zi in care nimic din ce credeam sa se intample nu s-a intamplat, dimpotriva, am luat decizia sa merg pe digital. E, binenteles, o rusine.
Mi-am facut blog din rusine. De mine in primul rand.
Nevertheless, l-am facut. Mircea Vlad are BLOG. Uuuuu
De fapt, vinovatul principal este celalalt locuitor al Casutei Dezolate, am numit aici hogeacul din parcul traian 7, cum intri in curte, tot in fata, aia albastra, si anume Grinch. Care, lately, are impulsuri de om interesat de viata. El si-a facut primul, pe teme sportive din cate am inteles, ca pagina nu merge si tot da error, si a avut succes. Insomniacii dinamovisti comunica, daca asta e ce vreti sa aflati de fapt.
Mi-am facut blog ca sa nu ma prostesc cu totul, sa am o bula in care, tocmai pentru ca toti iti pot citi tampeniile, te simti putin mai responsabil cu ganditul. Depui un efort whatsoever.
Cine scrie prost, gandeste prost, asta o stim de la Mustaciosul care se reintoarce etern printre noi.
Vreau sa incerc sa scriu, fiind constient ca toata lumea are logic posibilitatea de a ma citi. Va rog sa nu trageti concluzia pe care ati tras-o. Nu e vorba de audienta.
E vorba ca sunt eu cel pe care il vor citi ochii.
Mai vede lumea un cote artistique.
Astazi, in aceasta zi plina de semnificatii istorice necunoscute, in care daruirea tuturor in sprijinul progresului nu prea cunoaste limite, in care frenezia constructiei nu e franata decat de orientarea religioasa (v-am furat biserica, fraiere) si in sfarsit, in aceasta zi in care nimic din ce credeam sa se intample nu s-a intamplat, dimpotriva, am luat decizia sa merg pe digital. E, binenteles, o rusine.
Mi-am facut blog din rusine. De mine in primul rand.
Nevertheless, l-am facut. Mircea Vlad are BLOG. Uuuuu
De fapt, vinovatul principal este celalalt locuitor al Casutei Dezolate, am numit aici hogeacul din parcul traian 7, cum intri in curte, tot in fata, aia albastra, si anume Grinch. Care, lately, are impulsuri de om interesat de viata. El si-a facut primul, pe teme sportive din cate am inteles, ca pagina nu merge si tot da error, si a avut succes. Insomniacii dinamovisti comunica, daca asta e ce vreti sa aflati de fapt.
Mi-am facut blog ca sa nu ma prostesc cu totul, sa am o bula in care, tocmai pentru ca toti iti pot citi tampeniile, te simti putin mai responsabil cu ganditul. Depui un efort whatsoever.
Cine scrie prost, gandeste prost, asta o stim de la Mustaciosul care se reintoarce etern printre noi.
Vreau sa incerc sa scriu, fiind constient ca toata lumea are logic posibilitatea de a ma citi. Va rog sa nu trageti concluzia pe care ati tras-o. Nu e vorba de audienta.
E vorba ca sunt eu cel pe care il vor citi ochii.
Mai vede lumea un cote artistique.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
