ym

Cel mai perfect şi universal mod de a falsifica vorbirea este ym. Email-ul mai păstra ceva din aristocraţia scrisorii. Dimpotrivă, pe messenger, vorbirea este efectiv mutilată. Nu pot fi mai multe stări decât emoticoane. Nu poţi să stai să gândeşti ce vrei de fapt să spui, fără să anunţi în prealabil celuilalt decizia ta. Trebuie să precizezi de fiecare dată exteriorul tău. Merg să mă piş, să fumez, să mănânc. A te folosi de messenger e, într-un sens, a fi securistul aproapelui tău. El îţi dă instantaneu raportul. Mediul îşi impune propriile lui valori. Arbeit macht frei a fost înlocuit de The medium is the message. Nu există retragere pentru că imediat eşti atenţionat. Idle. Pierzi pe drum subiectul propoziţiei tale răspunzând de trei ori exact la fel la întrebarea identică pusă de trei oameni diferiţi.
Messengerul te învaţă să minimalizezi. Afecte, emoţii, gânduri, senzaţii, toate trebuie reduse la minim. Încadrate într-un clişeu (wow, lol) şi expediate cât mai repede cuiva care le va înţelege (dacă) în aceeaşi manieră rapid-superfluă: s-a sfârşit, aţi discutat. Messengerul reprezintă ducerea la extrem a ceea ce se cheamă „a vorbi vorbe”. De fapt, viteza comunicării e un fals. Dacă totul se mişcă aşa de repede (email, messenger, mobil) e pentru că, în fapt, nu se transmite aproape nimic. Repede şi lin.